operă în patru acte de Giacomo Puccini
libretul: L. Illica, D. Oliva, M. Praga, R. Leoncavallo. G. Giacosa (după un roman de Abatele Prévost)
conducerea muzicală: Adrian Morar, Tiberiu Soare
regia: Anda Tabacaru Hogea
coordonarea scenografică şi lighting design: arh. Cătălin I. Arbore
coregrafia: Mihai Babuşka
maestru de cor: Stelian Olariu

Actul I.
La hanul din Amiens soseşte cu diligenţa Manon, o frumoasă fată însoţită de fratele ei, Lescaut. Datorită firii ei uşuratice, familia o trimitea, împotriva voinţei ei la mânăstire. În curtea hanului o vede tânărul Des Grieux care aflând că Lescaut este de acord cu răpirea fetei de către bogatul Geronte, îi propune lui Manon să fugă împreună. Manon, din dorinţa de a scăpa de mânăstire şi profitând că fratele ei era atras de jocul de cărţi, acceptă să-l urmeze la Paris.

Actul II.
Atrasă de bogăţie, de lux, Manon îl părăseşte pe Des Grieux pentru bătrânul dar bogatul Geronte adus de fratele său, Lescaut. Stăpânit de iubire, Des Grieux o găseşte pe Manon în casa lui Geronte. Lescaut îi sfătuieşte să fugă, dar Manon este denunţată de Geronte şi arestată.

Actul III.
Răzbunarea lui Geronte este îndeplinită, Manon fiind condamnată şi deportată. Convoiul porneşte din portul Le Havre. Singura şansă pe care o are Des Grieux în ultimul moment, este aceea de a fi acceptat pentru îmbarcare alături de iubita sa Manon.

Actul IV.
Convoiul deportaţilor ajunge în New Orleans. Aici se confruntă cu lipsa hranei şi a apei. Epuizată, bolnavă, Manon îşi trăieşte ultimile zile. Din toata gingăşia eroinei cochete de altădată, nu a mai rămas decât un simplu muribund resemnat în faţa destinului. Spre disperarea lui Des Grieux, Manon îşi află sfârşitul în braţele sale.