|
La Canterina |
|
|
PREMIERĂ NAŢIONALĂ – 27 octombrie 2009 – Opera rara
Spectacol dedicat bicentenarului Joseph Haydn (1732-1809)
Studioul Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess” (SEOB) a prezentat în premieră naţională „La Canterina”, operă bufă de Joseph Haydn. Am dorit să marcăm astfel 200 de ani de la dispariţia compozitorului, aşa cum au făcut-o multe teatre de operă şi instituţii de concert din întreaga lume. Evenimentul a avut loc marţi, 27 octombrie 2009, la ora 18.30, în Foaierul galben al Operei Naţionale Bucureşti (ONB).
Regia spectacolului este semnată de Traian Savinescu, în prezent regizor artistic la Teatrul de Animaţie „Puck” din Cluj-Napoca, scenografia este concepută de Viorica Petrovici, iar pregătirea muzicală aparţine pianistei Lidia Butnariu.
Distribuţia spectacolului este formată din solişti şi colaboratori ai ONB, care dau viaţă unor personaje savuroase şi unor caractere complexe, specifice lumii teatrului, indiferent de epocă: Valentin Racoveanu (Don Pelagio), Simonida Luţescu (Gasparina), Antonela Bârnat (Apollonia), CRISTINA MARTA SANDU (Don Ettore). Figuraţie: Sorin Dobrin, Lucia Elvira Butnariu
Muzica acestei opere, compusă de Joseph Haydn în anul 1766 pentru prinţul Eszterházy, este extrem de fluentă, degajând atât în arii, cât şi în recitative un dinamism cu totul deosebit şi un umor de bună calitate, ce impun un joc actoricesc plin de nerv, pe parcursul întregii reprezentaţii.
Spectacolul este interpretat în limba română.
Traducerea şi adaptarea libretului: Traian Savinescu
Regia tehnică: Gabriela Craus
Maestru de lumini: Cornel Vladu
Sinopsis
O femeie tânără (Gasparina) şi o alta cu multă experienţă (Apollonia), falsă mamă a Gasparinei, sunt luate sub protecţia unui venerabil maestru de canto (Don Pelagio), topit de admiraţie în faţa junei aspirante la gloria cântului. Don Ettore, admirator al Gasparinei, încearcă să trezească şi el interesul frumoasei şi capricioasei „dive” în devenire.
Între dedicaţiile muzicale patetice, dublate de convenţionalele sfaturi artistice ale profesorului Don Pelagio şi „of”-urile juvenile, dublate de tentantele cadouri oferite de Don Ettore, isteaţa Gasparina va înclina balanţa favorurilor spre cel din urmă, lăsând însă întredeschisă poarta spre mai vârstnicul „maestro”. Sfaturile Apolloniei au fost urmate de către tânăra „divă”, care în final culege roadele bogate ale dragostei şi împlinirii materiale.
Furiile înăbuşite, declaraţiile de dragoste pline de patos, suspinele disperate şi leşinurile simulate, toată gama procedeelor Commediei dell’Arte (din care îşi trage seva literară această operă) relevă trăsăturile unei veritabile „opera buffa”.
LA CANTERINA, opera, dar şi „la canterina”, încântătoarea şi înşelătoarea Gasparina, înving, aşa cum, gând la gând cu dorinţa nemărturisită a spectatorilor, capriciile dragostei la orice vârstă înving plictisul vieţii de zi cu zi.
Cuvântul regizorului
Alegerea operei “LA CANTERINA” este susţinutã de câteva argumente de luat în seamã, în afarã de cel pur afectiv. Datorită oportunităţii pe care o oferã aceastã bijuterie muzicalã unui exerciţiu de laborator, cât mai aproape de experimentul teatral, a venit aproape firesc opţiunea noastrã pentru “teatrul în teatru”, nuanţând şi potenţând subiectul operei, oferind o gamã largã de posibilitãţi interpretative soliştilor.
Dinamica muzicalã a lucrãrii impune şi o dinamicã aparte interpretãrii, o prizã permanentã în jocul actoricesc, plin de nerv, susţinut, pe parcursul întregii reprezentaţii. Am încercat sã exploatãm la maximum cele menţionate mai sus pe momentele de recitative, “secco” sau “accompagnato”, valorificarea lor realizându-se prin crearea unor “lazzi” în spiritul intrigii, pe care am dorit s-o scoatem cât mai mult din convenţionalismul inerent epocii.
Am îmbogăţit personajele prin inventarea unor biografii care sã le susţinã prestaţia, îndepãrtându-le semnificativ de caracterul fix al “mãştilor” din Commedia dell’Arte. Vorbind de biografii, ar mai fi de adãugat dorinţa de a aduce în spectacol un omagiu discret compozitorului, care, primul, şi-a pus semnãtura pe o partiturã dedicată explicit teatrului de marionete, pe vremea când Haydn crea la curtea contelui Eszterházy.
În sprijinul ideii de experiment, scenografia - aparţinând artistei Viorica Petrovici, pe care o apreciez în mod deosebit – este valorizatã la nivelul spectacolului prin elemente de costum, decor şi recuzitã, a cãror utilizare multifuncţionalã este menitã sã coloreze şi sã pigmenteze spectacolul, în aceeaşi, doritã, cheie comică.
Bucuria explorãrii şi satisfacţia descoperirii revelatoare, în chiar procesul de creaţie şi interpretare, pot cântãri uneori, la nivelul experienţei acumulate, infinit mai mult decât bucuria şi satisfacţia ieşirii la public a spectacolului. În acest sens, ideea de STUDIO EXPERIMENTAL, în care nu investiţia materialã este decisivă, (dar conteazã), şi în care investiţia umanã dar şi de timp sunt foarte importante, ideea “studioului experimental” meritã susţinutã şi promovatã cu generozitate.
Traian Savinescu
Cuvântul scenografului
Pentru mine fiecare spectacol este o provocare, indiferent de întinderea lui. Opera bufă “LA CANTERINA” de Haydn este cu atât mai mult o provocare, prin modalitatea sa de reprezentare în faţa unui public diferit de publicul obişnuit al operei. Vizibilitatea este diferită într-o sală de spectacol clasic, faţă de scena Studioului Experimental de Operă. Distanţa dintre interpreţi şi public, aproape inexistentă, face ca detaliul sa fie întregul. Aceasta a fost şi preocuparea mea pentru acest spectacol, să determin publicul să observe lucruri pe care altfel nu le vede. Colaborarea excelentă cu regizorul Traian Savinescu, m-a determinat sa găsesc soluţiile cele mai convenabile pentru a dezvolta comicul prin mijloacele specifice scenografului: costume şi elemente de decor şi atmosferă.
Viorica Petrovici
LIDIA BUTNARIU
Pianista LIDIA BUTNARIU este absolventă a Facultăţii de Interpretare Muzicală a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucuresti, secţia pian. A studiat cu maeştrii Dan Grigore şi Sandu Sandrin şi a susţinut recitaluri şi concerte pe scene din Bucureşti, Braşov, Brăila, Bacău, Timişoara. Din 2007 până în prezent activează ca maestru acompaniator la Opera Naţională din Bucureşti, iar din 1992 este cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică. In 2003 a fost numită pianist oficial al "Vacanţelor muzicale" de la Piatra Neamţ, iar în 2004, pianist oficial al proiectului internaţional "Rusalka" de la Sibiu. A participat ca pianist acompaniator la cursurile de măiestrie susţinute de Viorica Cortez, Eduard Tumagian, Nelly Miricioiu.
|
|
|
Cumpara bilete online cu cardul
Inscrie-te la newsletter!
-
ianuarie, 2012
-
decembrie, 2011
-
noiembrie, 2011
-
octombrie, 2011
-
septembrie, 2011
-
august, 2011
-
iulie, 2011
-
iunie, 2011
-
mai, 2011
-
aprilie, 2011
-
martie, 2011
-
februarie, 2011
|
